Când tot ce ai e un ciocan, toate lucrurile din jur par cuie

Experții. Ah, experții! Această nouă gintă de spectre mediatice inumane… Noile „vedete pro-tv”, doctori în medicină care-și bat „de-am… vorba lelii” gura prin presă făcând traseul de la un post la altul, avizi după mediatizare, dispuși să povestească orice în fața oricui pentru două minute de rating. Medici care excelează la datul din gură, că și la ei, ca la oricine, cine știe — face, cine nu… caută să pară a fi pre/ocupat.

de pe net

Și merg departe „băieții” ăștia… până la a privi totul prin perspectiva lor de „medici” chiar și acolo unde nu le fierbe oala. Până la mengelizarea medicinei. Dacă până nu demult medicina se ocupa cu boala (disfuncția) mai nou se ocupă cu sănătatea. Adică –s-au trezit ei peste noapte– toată lumea e pacient, că vrei sau nu, că e sau nu necesar. Și fac frate ăștia niște acrobații mintale pt a ocoli orice logică mergând până la a folosi sintagme de genul „caz negativ”. Păi băi tatae, sunt caz sau nu? A mai fost unul în istorie care diseca oamenii ca sa vadă de ce sunt sănătoși…

Hai să facem un exercițiu identic pentru a evidenția absurdul acestei abordări. Și să vă spun întâi de ce este important: în primul rând, adevărul este apofantic. Adică nu poate fi surprins în totalitate oricât de mult și din oricât de multe perspective l-am surprinde. Ceva rămâne tot timpul de adăugat, de detaliat. Pentru că în lume există și fractali, ăia, care oricât de mult i-ai studia tot se mai poate face zoom și descoperi încă ceva, alt ceva. Iar acest ceva este susceptibil de a schimba radical viața unuia sau altuia.

Așa este realitatea. Ca într-o ecuație matematică infinită, realitatea este un sistem complex, cel mai complex pe care îl cunoaștem. Și la fel cum o bătaie de aripi a unui fluture la Pekin poate naște un uragan la Washington, a nu lua în considerare sau a ignora voit un detaliu poate avea consecințe uriașe asupra unei mase enorme a populației.

În al doilea rând, să judeci o lume întreagă dintr-o singură perspectivă (rasism!), revine a folosi o singură unealtă pentru a efectua tot lucrul din viață. Din acest punct de vedere așadar, a considera black & white și doar dintr-o singură perspectivă realitatea, are consecințe dezastruoase. Mai repede sau mai târziu (pt că *nu* este o chestiune de „dacă”). Lumea nu poate fi judecată. Inclusivul rămâne o utopie atâta timp cât problema continuă a fi pusă dintr-o singură perspectivă.

Fiecare este expert la a fi el însuși. La fel cum fiecare individ cu o experiență suficient de amplă într-un domeniu de activitate este bun la ceea ce face, având succes în a-și trăi viața făcând asta, denotă experiența aptitudinii sale. Vă invit să transpuneți și voi din perspectiva propriilor meserii.

Pentru a evidenția absurdul acestei abordări, mă lansez și eu într-un exercițiu pe un teren care îmi este familiar: informatica. Având în vedere că totul este informatizat astăzi: banii, rețelele electrice, transporturile, producția, logistica șamd, mi se pare f important să judecăm lumea din punctul acesta de vedere. Pentru că viruși, pentru că ruși, kineji sau mai te miri ce alți extra-tereștri de pe orbită. Ca să nu mai zic de asteroid, ăla care o să ne uniformizeze civilizația într-o pătură așezată peste stratul geologic al dinozaurilor.

Date fiind riscurile, eu propun, pentru a ne asigura că nimeni nu apasă din greșeală butonul care nu trebuie în așteptarea unei soluții mai perene, să legăm tuturor mâinile la spate. Pentru că sănătatea este și o chestiune de informatică nu doar de medicină. Ba’ chiar mai mult, și informatica e rasistă: câte laptop-uri sunt în Africa față de Europa?

Eh!… revenind cu picioarele pe Marte (de, zilele astea e la modă) e evident că expunerea mediatică trebuie limitată și –mai ales– luată ca atare pentru ceea ce este: mediatizare. E un speech. A nu fi confundată cu realitatea. Realitatea e aia care o vezi pe geam, cu care te întâlnești la piață sau când stai de vb cu vecinii. Când îți ia foc casa, cu vecinii — iar nu cu televizorul — stingi focul.

În ultimii 30 ani puterea a avut grijă să ne lase suficienți bănuți încât dacă ai rămas fără ulei sau zahăr să nu mai dai fuga la vecinu’ ci să mergi în colț la Penny. Efectul acestui fapt nu e că suntem mai bogați, ci mai săraci cu un vecin, mai săraci cu o nevoie, necesitatea de a întreține o relație bună cu cel care trăiește în aceleași condiții ca și noi. Ba chiar mai mult, acum ne judecăm vecinii după cum ne zic ăia la TV.

Atâta timp cât acordăm importanță ecranului, nu se mai trăiește printre oameni. Se trăiește față în față cu un ecran. Fraților!… pardon, cuvântul ăsta a fost interzis…

de pe facebook

PS: Ar mai fi o categorie de experți narcisiști, frumoși-foc, țuca-le-aș io lor ochii ăia albaștri: statisticienii. Ăia cu numere și probabilități, cifrari, nătângi cu școală nouă, propovăduitori ai fricii. Ăia care caută garanții 100%. Ei bine, tatae, singura garanție 100% e moartea.

Ăștia vin cu propo-uri de genul „trebuie să ne asigurăm”. Bă mă leși… apostoli fără biserică, prooroci fără credință

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store