A fost odată ca niciodată, în timpul programului de lucru distanțat când oamenii aveau privirile întoarse spre treburi… importante, pe-un picior de plai, în cadrul mioritic defrișat al spațiului carpato-danubiano-pontic, o fetiță dulce ca mierea și ca zahărul. Și cam prostuță, ce-i drept.
Aproape de vârsta măritișului, mai-mai să aibă certificat de căsătorie european marca Șenghen cu 3 pistoane (un fel de Hoinar electric cu baterii de ceas), părul bălai și încă toți dinții în gură, fetii îi plăcea să tragă pe nas. Văzuse ea în filmele din cinematografele din Amsterdam că așa făceau cele ale locului, un șnaps, o țigaretă vaporoasă din materiale textile și hop! p’aici ți-e drumul, călare pe-un scaun Lodovic al 15lea într-o vitrină cu vedere spre ocean în direcția Statuii Libertății.
Cum auzise ea că în obiceiurile străbune de sorginte păgână dar încă păstrate prin străfundurile unor bârloguri dintr-o parte a lumii demult uitată printre paginile prăfuite ale unor bucoavne într-o scriere indescifrabilă azi că de sărbători se merge cu ursul, ce mi s-a gândit?! Dacă tot am așteptat o întreagă adolescență un viteaz demn de numele florii iar toți s-au tirat în UE și nimeni n-o băga de seamă, ce-ar fi să merg să văz, poate-oi afla ficior în zale lucii. Iar după cum bine se știe de pe Youtube, flăcăii ăștia se află în desișurile întunecate ale sălilor de fitness de la mall.
Pentru a optimiza returul pe investiție, mi s-a gândit drăguța că mai simplu ar fi de iscat un asemenea cavaler (în zale lucii) taman la apus, în hățișurile unei păduri virgine. Chestiune de… optică, reflecție & refracție a luminii, lucruri despre care auzise în timpul unei lecții foarte importante la care părinții o obligaseră să participe într-o altă dimensiune. Pentru că nu ar fi treaba-treabă dacă personajul nostru n-ar fi unul fantasc, trăgându-și sevele dintr-un plan existențial transcendental.
Și cum mergea ea așa, „tra-la-la-la la-la-la, la-la”, la un moment dat se întâlnește cu lupu. Și lupu, ce-i zice?! Eu nu sunt lup, sunt lupă, draga mea! Mi-am făcut operație în Italia, acolo toată lumea îmi spune Rœmulïna, ma chère! De când mi-am făcut transplant ia uite ce piele fină am! Uau, zice Mașa, mișto-nasol-rău, eu mi-aș dori niște cupe F ca-n desenele animate japoneze! Toată viața mi-am dorit să fiu actriță de videochat în hentai… Și, zicând acestea, cele două prietene circumstanțiale se pun la taclale pentru a născoci un plan de redresare care și el, născocit de ele fiind, semăna tot cu o fată frumoasă foc, ruptă din lumină, pe care l-au denumit, sugestiv, „Morgana”.
Și s-au învârtit ele ce s-au învârtit în jurul pădurii, doar-doar l-or surprinde pe urs cu coada laser în Ciorogârla înghețată… Dar, cum cu încălzirea climaterică resimțită în zona epicentrală a Bucureștilor din ultimul sezon, n-au avut noroc. Atunci apare din pădure o hoarcă bătrână, o răpciugă de vulpe toată zdrențuită cu un iepure-n gură și capitala la Viena. Ce-i cu voi p’acilea, fonfăie vulpea fără să lase pannon-ul alb dintre dinți. Ce să fie, sărăcie, zice Rœmulïna, luându-i-o înainte lu’ Mașa. Iacă-tă, micuța (arătând spre fată) vrea să-și cumpere o poșetă Vuiton da’ n-are numa’ bani de-un Logan. Și telefonu’, vai de capu’ ei, un Noika 3G cu disc tactil fără vibrații, nici măcar un Saifon SE.
Eh, zice vulpea, vă rezolv eu! Da’ pt. asta tre’ să pregătim terenul. Știți bine că mie nu-mi plac șerpii. Iar șerpilor nu le place apa. Așa că dați-mi mie apa ca să-i pot înconjura. Ah, și încă ceva: am nevoie de ajutorul prietenului meu pufăitor - balaurul, căruia îi plac morile de vânt și să planeze. Am văzut eu un loc acolo lângă apă unde el s-ar simți în largul lui.
Zis și făcut. Și o porniră tustrele fiecare în treaba ei. Mașa, slabă de înger din fire, puse mâna pe o secure să se simtă în securitate. Și securea tot ce prindea. Ultima dată am văzut-o securizând niște fosile într-o peșteră la intrarea căreia un bolovan uriaș proiecta o umbră ce semăna cu un urs. În tot acest răstimp, oamenii din satul ei rămăseseră ferecați în vile cu lift și trei etaje de frica păsărilor duse de vânt, consolidându-și beciurile inundabile împotriva alunecărilor de teren.
